……..fa-i si altuia. 
Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. Ceea ce va doresc tuturor!
Somn. Nesomn.
Aud mereu „povesti” despre copii care adorm la 20.00 – 21.00 si care mai dorm si la pranz. Si visez. Visez ca va veni ea vremea in care si Maria mea va adormi devreme… Incepusem sa fac concesii (in gand) de la somnul de pranz. Acum traim cu acest compromis. Maria adoarme dupa ora 23.00. Doarme pana la 08:00 – 08:30, iar la pranz doarme cate doua-trei ore; intre 13 si 16…. Am incercat tot ce ne-a trecut prin minte ca sa reusim sa ii schimbam programul de somn, dar nimic nu a dat roade. Nici povestile citite seara, nici stingerea tuturor luminilor si a televizoarelor, nici prezenta unuia dintre noi in patul ei…. Cu cat incercam mai multe, parca ne facea in ciuda si adormea si mai tarziu… Intr-un final am renuntat, resemnati, la orice strategie de adormit copilul la ore mai „normale” … parea ca normalul pe care […]
Maria in lumea lui Momo
Sunt lenesa la scris. Au dovedit-o Roxana si Cristina. 
Am fost in lumea lui Momo. Si ne-a placut la nebunie. Mie, sigur, iar Mariei, la fel de sigur daca ma iau dupa fericirea pe care o are si acum in priviri atunci cand povesteste (pe limba ei, normal) ce a facut ea cand a fost plecata cu mami. Recunosc, deschis, ca nu prea intelesesem eu ce e cu „atelierele deschise”, dar am fost placut impresionata. Cucerita de-a dreptul! Am ajuns, nu mult dupa ora 11:00… cu ceva emotii la urcarea scarii interioare care devenise foarte alunecoasa din cauza zapezii cazute de pe picioarele celor care ajunsesera inaintea noastra, dar ne-am tinut bine de balustrada si pereti si am reusit sa urcam pana la etajul 1, unde am pasit in colorata lume a lui Momo. Cu greu am reusit sa o dezbrac pe Maria, care devenise nerabdatoare si vroia […]
Zapadaaa!
Tanjind dupa ce nu avem, ne-am dorit zapada. Ca multi altii, dealtfel… doar ca acum, unora nu le mai place. Vor caldura… iar cand va fi canicula se vor gandi la iarna… Asa se intampla mereu. Noi nu ne plangem. Intr-o oarecare masura ne place. Nu ne place insa ca semenii nostri mor inghetati, sau sa drumurile devin impracticabile, sau ca statul este mereu luat prin surprindere de nameti… si ca abia acum, le-a venit „ideea geniala” de a planta copaci pe marginea drumurilor…. sau ca este a doua saptamana in care gunoierii nu au mai ajuns sa ridice gunoiul… Se anunta un week-end greu… cu multa zapada si drumuri blocate. Sper sa reusim totusi sa ajungem cu Maria la atelierele la liber organizate de Lumea lui Momo. M-am indragostit deja de idee. Sunt sigura ca Mariei ii va placea… si sper sa reusim sa ne gasim si o […]
Sssst! Vorbeste Vladimir!
… de fapt gangureste, se joaca si isi descopera mainile… Atunci cand am trecut prin aceste experiente cu Maria, ma minunam… acum le savurez. Mamamama. Tatata. La vremea Mariei, jubilam ca ne striga copilul… acum stim ca sunt gangureli involuntare si in deplina necunostinta de cauza. … dar tot ne place sa le savuram.
Permis de condus sania
N-am! Si saraca Maria a simtit pe pielea ei acest lucru si iarna trecuta, dar si iarna aceasta. Norocul a fost insa de partea noastra, deoarece nu au fost decat rasturnari (una anul trecut si una anul acesta); nu a fost nimeni ranit. Manevrele facute de mine in incercarea de a trece printr-o zona cu denivelari, s-au soldat cu rasturnarea saniei si cu ocupanta acesteia cazuta in troiana. Culmea, culmilor e ca eu eram cu fata la sanie, dar nu am reurit sa intervin in timp util pentru a impiedica rastogolirea pe zapada. Dupa „patanie”, Maria mi-a luat permisul de condus sania: s-a uitat senina la mine si aratand sania cu degetul imi zice: Tata! Bada tata! Bada inseamna zapada. Zapada chiar naste monstri, iar eu sunt unul dintre ei.
Escalada reusita
La 1 an, 10 luni si 3 zile, Maria a reusit sa escaladeze tarcul! … si, cum era de asteptat, a aterizat direct in cap. Pana acum, am reusit sa o facem sa inteleaga ca singurul mod de iesire din tarc este ca unul dintre noi sa o ia in brate, in caz contrar fiind posibil sa cada si sa se loveasca. Astazi a ales sa ignore avertizarile noastre. Am aflat asta de la o bufnitura urmata de plansete. Eu ii dadeam lui Vladimir sa manance…. L-am lasat pe saracul Vladimir nehranit in patut si am fugit sa verific copilul cel mare. S-a lovit, dar nimic grav. Plansetele au fost numai de la sperietura. Am rasuflat usurata! … cum am fost feriti de rostogoliri din pat in bebelusie, am zis ca evenimentul, desi banal, merita consemnat. Este primul care ne-a dat palpitatii. Sper, sincer, sa nu se mai […]
La balon
I-a placut enorm, desi s-a jucat mai mult pe langa jucariile gonflabile decat pe ele. Poate data viitoare va fi mai curajoasa. In rest, a dansat, a alergat printre mese, a „stat in picioarele” copiilor mai mari care se jucau la jocurile cu fise, a furat jucarii de la alti copii… adica a facut ce stie mai bine. Sunt fericita ca nu a imbrancit pe nimeni. E fenomenala. Se serveste de pe mesele altora de zici ca e la ea acasa… Cu asemenea comportament risipeste si orice urma de calm din mine, si „nu e voie” e la putere. In 80% din cazuri nu are nici macar rabdare sa imi asculte explicatia. Se reorienteaza repede spre alt si alt lucru „interzis”. Macar nu se mai tavaleste pe jos plangand.. La balon am fost ieri, si deoarece sunt tare aiurita am plecat de acasa fara apa si mancare. […]
Activitati pe timp de iarna
Protagonista acestei postari este Maria…. asa cum am mai spus, sunt incapabila de a avea grija de ambii copii, asa ca ies cu ei pe rand. Oficial, nu am facut nimic din ce se vede. Sunt numai activitati destinate copiilor de peste 3 ani. 
A fost nevoie de un copil in vrsta de 1 an si 10 luni, ambitios si hotarat sa ajunga unde isi dorea… si de rugaminti din partea mea, adresate persoanelor care administrau cele doua locatii. Dar a meritat. Din plin! Iar satisfactia copilului meu, m-a facut sa nu imi pese ca a trebuit sa ma rog sa imi fie acceptati banii.
Am copii. Ma calugaresc!
Cam asta se asteapta societatea sa faci. … si nu exagerez. Vrei sa iesi undeva cu piticul, ai optiuni foarte reduse. Ca sa nu stai pe tusa o perioada prea lunga (adica pana creste copilul suficient de mare pentru a stii a se comporta in societate), trebuie musai sa detii o bona; sau bunici dispusi sa stea cu cel mic. Daca n-ai, te inchizi cu el in casa si iti limitezi orizontul la parcuri, circ sau teatru de copii. In momentul in care ai un copil, descoperi brusc ca restaurantele nu au suficiente scaune pentru copii, sau ca nu au spatii pentru nefumatori amenajate corespunzator, sau ca starnesti indignare in randul clientilor atunci cand nu poti sa „iti stapanesti” pruncul ce plange de frustrare sau care se manifesta zgomotos, fericit fiind ca ajunge in locuri noi. Teatru, film, spectacole… sunt chestii total straine pentru un parinte care nu are cu […]