Week-endul trecut am evadat din Bucuresti. Fara pitici. Mi-a placut la nebunie mica noastra escapada… dar cel mai mult mi-a placut sa stau la baza partiei si sa ii privesc pe cei ce coborau cu maiestrie (sau nu) pe sub telegondola din Poiana Brasov. M-am bronzat! 😀 … Mi-am dat seama ca nu ma simt bine in calitate de privitor, si ca anul viitor e cazul sa incerc sa depasesc conditia celor 5 operatii pe care le am la picioare si sa pun din nou schiurile in picioare. Sau macar sa incerc cu placa. Desi m-as oftica sa nu mai pot schia. Echipamentul meu e nou-nout. Claparii mei cu amortizor de shocuri pentru genunchi abia daca au facut 2 coborari de partie. E nedreapta pauza prelungita pe care diversele evenimente din viata mea m-a fortat sa o iau… Sorin e si el decis sa invete. Dar vrea cu placa. Pobabil […]
Pentru mintea parintilor. Concurs!
Nimeni nu se naste invatat, si parintitul (aka parentingul) este un teren „minat” … Asa il vad eu. Nu suntem perfecti si nici nu avem toti studii in psihologie pentru a putea intelege exact care sunt consecintele deciziilor pe care le luam in numele copiilor nostri sau ale felului in care ne purtam cu ei. E greu. In parintit totul e dupa fapta si rasplata… si suntem oameni; gresim, dar important este sa invatam din greselile noastre (sau si mai bine, ale altora) si sa incercam sa fim parinti buni pentru copiii nostri. Nu perfecti; doar buni. Nu este o rusine sa apelam la „ajutor specializat”. Tot ceea ce ne face mai buni este benefic, nu? 🙂 … iar cand beneficiarii noilor cunostinte acumulate sunt copiii nostri, eu cred ca merita sa investim intr-un workshop tinut de cei care au studii in domeniul parintitului. Asa gandesc eu. Sper sa fiu […]
8 luni Vladimiresti. Obsesia siluetei
Toata lumea imi spune ca Vladimir e gras. Eu nu il vad asa deloc. Si despre Maria mi se spunea la fel si acum am o manechina veritabila. 😉 La noua luni, Vladimir priveste lumea de la inaltimea celor 76 de centimetri ai sai si duce povara a 9,2 kilograme. 🙂 Logic, ca nu m-am putut abtine si am dat repede un search sa vad cum era Maria la aceeasi varsta. Mai inalta si mai slaba. Ea avea 78 de cm si 8,3 kilograme… si, totusi, Vladimir nu imi pare un copil gras. 🙁 … e „sanatos”. E si normal. Mananca bine, doarme, bine. De ce nu ar fi asa? De ce trebuie sa ne stresam cu silueta copiilor inca din bebelusie? E un copil sanatos si asta e tot ce conteaza. Mananca, se hidrateaza, doarme, paseste daca e sustinut, sau daca are sprijin (merge singur tinandu-se de marginea patutului […]
Dilema caruciorului reloaded
Tocmai cand credeam si eu ca am inteles secretele alegerii unui carucior, mi-am dat seama ca nu stiu nimic. Nimic din ce imi trebuie acum. … pentru ca acum trebuie sa ma orientez spre un alt carucior care sa ii faca bunicii drumurile spre parc mult mai usoare. Maria are 1 an si 11 luni iar Vladimir, 7 luni si jumatate. Ne trebuie un carucior care sa ii acomodeze pe amandoi, cel putin in vara aceasta… Am luat in calcul si atasarea unei placi la caruciorul pe care il avem, dar Maria vrea si ea ce are Vladimir, asa ca ne va fi greu sa o convingem sa stea pe placa. Parcul e aproape. La Maria caruciorul sau luatul in brate, pot fi considerate mofturi. Mofturi pe care nu vreau sa i le refuz. E si un strop de gelozie si nu vreau sa o alimentez mai mult decat este […]
Farmecul jucariilor
Nu imi puteam imagina ca jucariile Mariei pot aduce atat de multa bucurie in sufletul meu! 🙂 … pana astazi, cand Maria a venit dimineata sa ma anunte: ” Mami, tatouu! Tati tatouu, mami!” … Nu intelegeam eu prea bine ce vrea de la mine… plus ca eram cam prinsa cu prepararea laptelui pentru Vladimir. Vladimir se trezise in plansete (de foame) iar Maria plangea (cu lacrimi) tragand de mine si strigand „tatouu”. Laptele pentru Vladi era proritar, asa ca supararea Mariei aproape ca devenise o drama… Si nu s-a lasat pana nu m-am dus cu ea la tatouu! … pe care mi l-a aratat cu obrajii brazdati de lacrimi! 🙂 Am inteles ca acela era cadoul meu! .. si ca ta-su ii daduse sarcina sa imi arate cadoul! 🙂 Draga de ea, isi ia sarcinile mult-mult prea in serios! 🙂 E de la sine inteles ca m-am lichefiat la […]
Primii pasi in doi dinti
Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul… 🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Sambata, 18
Un fel de Marti, 13…. Totul a debutat cu un plonjon de-al lui Vladimir. A tinut mortis sa coboare din pat… si a plonjat direct pe podea. Plansete, urlete si un cucui. Prima parte a zilei totul s-a invartit in jurul cucuiului lui…. Seara, insa, evenimentul a fost „surclasat” de accidentarea Mariei. Aflata in vizita la matusa-sa, a reusit sa isi prinda mana la banda de alergat. Rezultatul: 3 degete ce au ramas fara amprente. Trei ore de plans si stat numai in brate la mama; musai cu ochelarii de soare pe ochi. M-am speriat ingrozitor cand mi-a adus-o si am vazut-o plangand si cu pielea atarnandu-i la degete. Cu ajutorul lui tata, si al matusii (care era si mai speriata decat mine) am reusit sa o dau cu betadina si sa tai pielea care atarna. Eu vroiam sa o iau in brate sa fug cu ea la spital… dar […]
NU
Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„. Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa. Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa. Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere. Sintetizez, reproducand un dialog: Eu: Maria, ce faci? Maria: NU! 🙂 🙂 🙂 In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.
Raceala si alegerile vestimentare
Ca Maria are o personalitate puternica, am mai spus. Nu am spus insa, ca, de cateva zile ne luptam cu o raceala. Amandoi sunt raciti. Vladimir mai putin, Maria ceva mai rau. Febra, muci, tuse… din cauza asta am amanat toate planurile de week-end. Toate planurile care ii includeau pe ei. Slava domnului ca exista bunici. 😛 Starea „de boala” ii potenteaza personalitatea. E maraita. Tare. Tipa si plange din orice… si, de cele mai multe ori isi varsa nervii pe Vladimir; saracul. Si daca tot am stat in casa zilele acestea, am facut curat in sifonierul copiilor (adica am mai pregatit un pachet de lucruri mici – unele de dat, altele de urcat in pod), iar Maria m-a asistat. 🙂 …. proband cam tot ce ii facea cu ochiul. Si nu i-au facut cu ochiul rochii sau alte obiecte vestimentare, ci chilotii si scutecele textile, asa ca, acum e […]
Ce mi-ar fi placut mie sa stiu
Filmuletul facut nascut din initiativa Asociatiei pentru Nastere Naturala si Alaptare si din fotografiile realizate de Alexandra Dinca, nu mai este o noutate…. l-ati vazut deja pe facebook sau pe alte bloguri. Dar e frumos, nu? 🙂 … dar pe mine m-a facut sa ma gandesc la cum ar fi fost daca… 🙂 Iata ce mi-as fi dorit eu sa stiu: – „pregatirile” pentru