Uneori, se mai impune cate o pauza de online. … cam asta am facut si eu in ultima perioada. Pur si simplu mi-a fost greu sa imi gasesc timp si pentru scris. Cei mici sunt tare solicitanti in aceasta perioada si am prefereat sa le aloc lor toate resursele mele. Firesc si natural, dealtfel. Acum revin cu forte proaspete. Nu neaparat odihnita dar cu degetele odihnite si dornice de tastat. As vrea sa redau cat mai multe dintre activitatile celor mici, dar nu reusesc. Am pierdut pasul si nu voi reusi in veci sa ajung la zi. Sper ca macar memoria sa nu imi joace feste si sa nu se piarda toate aceste amintiri. Ar fi pacat. Viata in patru e minunata! In „pauza” n-am apucat sa citesc prea multe, asa ca trebuie sa recuperez si la acest capitol… dar dupa ce imi revin din tanjit dupa zapada. Sper ca […]
Impreuna la somn
Prima noapte in camera lor. Vladimir a dormit neintors; Maria s-a trezit ca de obicei pe la 3 pentru a merge la baie si apoi a refuzat sa se intoarca in patul ei. A ramas sa doarma cu noi. In cea de a doua noapte in camera lor a fost putin mai bine. Daca nu luam in calcul faptul ca s-au culcat pe la 1.30 as putea spune ca a fost o noapte perfecta. Au ramas impreuna pana dimineata. Culcatul la 1.30 a fost o mare surpriza pentru noi… mai ales din partea lui Vladimir. El niciodata nu a mai facut asa ceva… dar intotdeauna e loc pentru o „prima data”. Sper sa nu devina o obisnuinta. In seara aceea am „evadat” la cinema, in doi. Am fost sa vedem Alex Cross. Filmul incepea la 22:50 … credeam ca ii vom gasi sfoaraind pe amandoi atunci cand ajungem acasa, dar […]
Avispuse lu’…
Nu stiu daca va este sau nu cunoscut termenul de „avispuse” dar eu in copilarie il auzeam destul de des. Era un soi de avertisemnt ca urma sa fi parat cuiva. Nu credeam sa vina la noi in casa vremea parei atat de repede, dar iata ca piticii mei au tinut mortis sa ma uimeasca iar. Ajung acasa de la „titiciu” meu si ii gasesc pe amandoi cu mucii pana in brau si infundati de nu-i mai recumnosteam. Ne pupam, ne dragalim – ritualul de sosire acasa – dupa care ii iau la alergat sa ii sterga la nasuri. Chiraiala, urlete, plansete… Vladimir inca se lasa fraierit usor.. cu Maria nu-mi mai merge… Fugea de ziceai ca ii iau foc talpile. Se ascundea in sulapuri, sub paturi, sub mese… Abia am
Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.
Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa, exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe! Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]
Fratii de varste apropiate – la joca
Traversam o perioada ceva mai dificila… e frumos sa fi parinte. E frumos sa ai doi copii. E si mai frumos atunci cand iti simti inima pleznind de dragoste pentru ei… dar e cumplit de greu atunci cand trebuie sa fi arbitru la fiecare intractiune dintre copiii tai. Nu ii poti separa, pentru ca nu e firesc… nu te poti dedica mai mult unuia sau altuia, pentru ca nasti rivalitati… Oricat de mult am incercat sa ii explicam, in toate modurile posibile, Mariei ca Vladimir are nevoie sa fie protejat putin mai mult decat ea… … zilele noastre se scurg asa: Indiferent ce facem sau ce nu facem noi, Vladimir iese mai mereu sifonat din toate interactiunile lor. De cele mai multe ori este ranit fara intentie, dar sunt si cazuri in care Maria ii face rau intentionat… putine, e drept, dar exista…. Ma doare sufletul… si suntem aproape epuizati… […]