– Gagicuto, esti mortala. – Vai, gagico, ce iti mai plac tipii. – Ce-ti pasa tie, cretulino? Te doare la buton. O reprezentanta a generatiei tinere, in dialog cu Maria. Am inlemit! Inca ma uit urat. … dar nu cuvintele m-au adus in stadiul asta… sau de fapt nu numai cuvintele. Gestica era de pisi-colectie. … si cum toate astea nu erau de ajuns, pisi-duduita pluseaza si i se adreseaza lui tata: – Ce bine o duceti cu papagalu’ asta care-l aveti! … saracul tata nu facuse altceva decat sa o roage pe mama sa ii faca o cafea. Tata pluseaza si el.. ca vede ca are cu cine… si ii ofera si niste branza asortata la paharul de vin rosu pe care deja il acceptase. Si a avut grija sa o anunte ca „traditia” provine din franta. Pisi-duduita nu se lasa mai prejos: – Vai, servesc colazione! [poker face] [poker […]
Ziua de dupa…
Avem noroc cu carul ca putem „abandona” copiii in grija bunicilor, si astfel ne putem face de cap in oras. Ieri ne-am facut de cap la cununia unor prieteni dragi ( si jumatate de nasi ai copiilor, adica 2 din 4). Pe cei mici i-am luat numai la primarie, si apoi i-am dus acasa, mergand la petrecere singuri. Ne-a prins si noua bine si oricum nu am fi avut cum sa ii tinem acolo, locul nefiind impartit in zone pentru fumatori si zone pentru nefumatori. A fost o petrecere frumoasa… cel putin pentru noi. Ne-am lungit pana tarziu in noapte, dar ne-a placut. Nu la fel de placut a fost insa atunci cand, reintorsi acasa, am gasit-o pe Maria treaza si cu mare chef de joaca… noi eram terminati, dar nu am avut de ales si am stat cu mandra careia ii casunase ca vrea si ea machiaj sau „onghii” […]
Dragoste de sora
Maria: Bebe doale. Dintii. Doale. Sorin: Un Nurofen, va rog. Farmacista: Cu ce? Capsuni sau… Maria: Pocale. Bebe doale. Acasa. Maria – 2 ani si o luna; Vladimir – 9 luni. In ritmul asta, mai avem putin si o trimitem sa ne cumpere tigari. 🙂 🙂 🙂
Circul Pastelui
Am fost si anul acesta la slujba de Inviere. La biserica Bazilescu. Am avut parte de un solo de toaca ce concura cu brio un concerct al trupei Sistem (inregistrare, normal) si de o „organizare” iesita din comun. „Faceti culoar pe mijloc, va rugam” am auzit in boxe de cateva ori. „Eliberati scena!” „Stefane, nu mai bate, ma, clopotu’!” Toate astea rasunau in boxe. Cei din jur, injurau cu foc, se impingeau mai rau ca la o manifestatie. Tot ce vroiau era lumina… Mai mult de jumatate dintre ei nu au stat nici macar pana la „Hristos a Inviat!” Au inceput sa plece. Alta buluceala, alte injuraturi rostite cu patos chiar in curtea bisericii. Coada la anafura – un alt prilej de injuraturi, impinsaturi si sfidare. Tinerii care injurau pe banda rulanta si foloseau expresii triviale pe post de formule de adresare faceau tot ce le statea in putinta sa […]
Leaganul
Motiv de fericire maxima! Pentru amandoi. E drept ca deja iese cu scantei, desi nu l-au primit decat de o singura zi… dar Maria invata sa imparta, iar Vladimir se bucura de grija si de atentia surorii lui care il da in leagan si are grija sa ii fixeze bine in centura. Deocamdata imparteala timpului de folosinta nu e tocmai frateasca, dar nici Vladimir nu e vehement in a-si cere drepturile. Deocamdata e bine… O jucarie tare utila. 🙂 Maria nu a stat in viata ei atat de mult intr-un singur loc. … daca stiam le cumparam unul mai demult. 🙂 Imi place mult ca il putem utiliza atat in curte cat si in casa. Leaganul e … reciclat. 😛 Parca asa se zice chestiilor mostenite de la alti copilasi. 😛 A mai trecut pe la doi copilasi inainte de a ajunge la noi, dar probabil ca nu a fost […]
Timp
Era un timp in care pierdusem orice speranta de a redeveni stapana asupra timpului meu personal. Nu abunda, dar era al meu. Au venit copiii si am pierdut controlul asupra lui; asupra mea. Credeam ca nu voi mai putea sa imi redobandesc timpul personal … Nu era mult, am mai zis, dar ma facea sa ma simt bine. De doua saptamani experimentez controlul asupra timpului meu. Am iesit din toate, dar din toate grupurile, in care eram inscrisa cu, sau fara voia mea, pe facebook. Mi-am facut curatenie in lista de prieteni, si nu, nu m-am rezumat la a pastra numai cunostintele reale. Au ramas in lista si cunostinte virtuale care in timp mi-au devenit tare dragi. Unica, „conditie” a fost interactiunea. Au ramas numai persoanele cu care interactionez. … si am un „perete” care se updateaza mai greu, dar imi place; astfel pot urmari toate actualizarile celor cu care […]
Croaziera, anyone?
Era cat pe ce sa aflu rezultatul atacului meu. N-a fost sa fie! 🙂 Cantarul pe care tocmai mi-l cumparase sor-mea a luat-o razna imediat. In sensul cel mai placut orgoliului unei femei in plina cura. Arata 50 de kilograme. In my dreams! Oricum, e bine. Hainele mele simt diferenta.Deja am inceput sa donez mamei din hainele care imi raman mici. Si asta ma face sa ma simt bine! … desi sunt unele pe care abia am apucat sa le port o data sau de doua ori, dar nah, mai bine imi cumpar altele mai mici, decat mai mari. Atacul m-a scazut de la 44 la 42! De astazi am plecat in croaziera. Am ales varianta cu 5 zile proteine si legume (PL) si 5 zile numai proteine (PP). Teoretic, aceasta este etapa cea mai lunga. Voi ramane in aceasta etapa pana termin de dat jos tot ce mi-am propus. […]
Fericirea din picioare
Nu are inca 7 ani si viseaza sa ajunga fotbalist. Parintii, il incurajeaza sa isi urmeze visul si l-au inscris la o scola de fotbal. Una cu program strict, care nu tine cont numai de banii pe care ii incaseaza de la parinti ci si de notele pe care le obtine copilul la scoala. 🙂 Frumos din partea lor! A scolii. Fericirea copilului era nemarginita…. Nici nu imi inchipuiam ca niste lucruri atat de marunte il pot face si mai fericit. Copilul, purtand nume de floare, a primit in dar de onomastica sa pantofi pentru fotbal pe teren artificial, aparatori pentru tibie si glezna si o pereche de jambiere. … recunosc ca m-a ajutat background-ul sa aleg corect echipamentul 😉 … dar cel mai important e ca am ales bine. Chiar nu imi imaginam ca darul meu sa ii aduca atata bucurie. M-am bucurat si eu, la randul meu, atunci […]
Dialogurile Mariei
🙂 A inceput sa dialogheze! 🙂 Cu noi, mai mult, cu strainii e mai timida… dar a inceput sa nu mai taca! La locul de joaca din Baneasa Shopping City, Maria a fost ajutata de un baietel cu vre-o 3-4 ani mai mare sa urce in Castel. Poate si singura (mai putin o „treapta”), dar la momentul intamplarii era deja obosita si daca baietelul s-a oferit, ea nu a refuzat. 😉 Saracutul s-a chinuit ceva sa ii arate mandrei mele cum trebuie sa faca si atunci cand vedea ca ea nu se conformeaza, o tragea el sus. Dupa ce au ajuns in varf, baietelul ii spune Mariei: – Of, nu esti buna de nimic Maria, spasita, raspunde: – Da! ……………… Eu: – Maria unde ai fost? Maria: – To’tu’. (adica tortul) Fusese plecata cu mama la o zi de nastere a unuia dintre prietenii ei. ……………….. Eu: Maria, cum o […]
RoBlogFest – si totusi exista dreptate!
Recenta reusita a Bogdanei la Roblogfest m-a bucurat enorm. Sincer, nu credeam ca UrbanKid nu va fi primul clasat. Din punctul meu de vedere este site-ul pentru parinti cel mai ok din toate punctele de vedere… dar este site, nu blog de parinte… si nici nu este scris numai de parinti… dar, nah, mai nimic nu e fair la noi. Mi-era greu sa cred ca miile de cititori ai lor nu vor da curs rugamintilor pe care acestia le-au lansat in online de a fi votati. M-am bucurat insa, sa vad ca votantii au fost fair. Nu speram la atata corectitudine, si am fost placut surprinsa de rezultat. 🙂 E minunat cand se intampla lucruri bune. Nu e o minune. E doar corect. La fel de corect cum ar fi fost si ca Ada sa se claseze pe locul 2 sau Laura pe locul 3…. Pentru mine, acesta este adevaratul clasament si […]