Parca nu-mi vine a crede ca Maria a devenit peste noapte „copilul cel mare”. 🙂 Dar imi dau seama ca datorita diferentei foarte mici intre copilul cel mare si copilul cel mic, pregatirea „terenului” pentru sosirea pe lume a bebelusului va fi o sarcina tare dificila pentru noi. Etapa de care am scapat a fost cea cu anuntatul. 🙂 Ta-su ii tot povesteste Mariei ca la mami in burta e Ghita ( nume de cod utilizat pana la gasirea unui nume pentru bebe) si ca trebuie sa ii faca cu mana sau sa nu il mai bata cu picioarele, dar ea priveste in gol, nepasandu-i de nimic altceva decat de jucariile ei. Si in fond, de ce anume trebuie sa ii pese? 🙂 La cele 10 luni ale ei, este normal sa nu inteleaga astfel de notiuni, insa ma gandesc ca la un an si patru luni va exista o […]
Dupa atata frig si ceata…
iar se arata soarele! 🙂 … si nu numai in natura. Astazi, pentru prima data in ultimele 2-3 luni, m-am trezit odihnita! 😀 Mi-e teama sa ma bucur, dar evenimentul este atat de special incat nu m-am putut abtine sa nu il consemnez! In ultimele trei zile somnul Mariei a dat semne puternice de normalizare, spre bucuria noastra. 🙂 Mai aveam putin si cedam nervos; amandoi. E minunat sa te trezesti dimineata fara dureri de cap si cu zambetul pe buze, ceea ce va doresc tuturor! 🙂
Meet my bro?
E pe bune! Nu, nu am aflat astazi, insa am vrut sa asteptam putin pana sa facem anuntul oficial, pentru a ne asigura ca sarcina decurge normal. Si decurge! 😀 Pana acum totul este bine, analizele sunt bune, bi-testul a iesit bine, nu sunt urme de decolare a placentei si se pare ca de data aceasta avem parte de un bebe-baietel. 🙂 Inainte sa o concepem pe Maria stiam cum o sa ii cheme pe cei doi copii ai nostri: Maria si David. Maria avea sa fie prima nascuta iar David avea sa o urmeze la o diferenta scurta. 🙂 Pana acum ne-a cam iesit pasenta, insa intre timp ne-am razgandit: nu mai vrem doi, ci trei copii si nici nu mai suntem siguri ca pe bebe no.2 vrem sa il botezam David. Noi ne pregatisem cu un nume – Ioana, dar planurile ne-au fost date peste cap de natura. […]
Ce mai vreau sa stiu despre scutecele textile
Nu, inca nu au sosit scutecele comandate, insa am primit de la Nuci de Sapun sapunul cu bila de bou pe care l-am achizitionat si in varianta solida si in cea lichida 🙂 . Ieri am primit un comentariu despre scutecele refolosibile pe care as vrea sa il share-uiesc: …….Pentru mine pampersii sunt precum mancarea fast-food McDonalds iar cele textile sunt precum o mancare delicioasa gatita la mama acasa sau la soacra…. Cu timpul am observat in jurul meu tot mai multe familii care scutecesc cu materiale textile ecologice. … pacat ca nu stiu cine este autorul, comentariul fiind un spam. 🙁 In fine, nu comentariul acesta a fost determinat pentru scrierea acestui post, ci intrebarile pe care am reusit sa le strang despre scutecit. Poate reusesc sa primesc ceva sfaturi utile de la veteranele in scutecit. 1. In cazul unui copil de 10 luni sunt practice scutecele traditionale + […]
Zece
Am ratat postul aniversar de 9 luni si pe cel de 10 luni, dar am zis ca totusi este cazul sa mai scriu cateva din ispravile Mariei. Speram ca macar Maria sa fie „normala”, sa fie mai aproape de sablonul impus de societate, a carui existenta chiar nu o pot nega…. dar incep sa imi pierd sperantele. 😛 La 10 luni deja ne confruntam cu refuzul consumului alimentelor albe… si aici intra si laptele. 😀 Mananca orice nu este alb. Probabil ca o sa luam intreaga paleta coloristica la mofturit. Concureaza lejer cu un copil de +15 luni, daca ar fi sa ne luam dupa dimensiuni: 11 kg si 85 cm. Am mai spus ca abia a implinit 10 luni? Dintisorii ii ies haotic, fara a urma nici o „schema” – nici la ordine nici la perioadele dintre eruptii. A fost o scurta vreme un copil normal, din punctul de […]
Am facut cunostina cu olita
Chiar daca nu sunt experientata si chiar daca nu m-am documentat deloc in aceasta privinta. La capitolul acesta (olita) voi merge pe “mana” parintilor mei, deoarece prin metoda lor sor-mea cerea olita de la 9 luni (atunci cand o ‘taia’ se ducea langa olita si incepea sa scanceasca sau mergand de-a busilea tragea olita dupa ea, pana ii iesea un adult in cale) iar eu am fost mai inceata… pe la 1 an. Am inteles ca de pe la 6-7 luni, cand stateam binisor in fundulet, eram puse pe olita doar ca sa ne obisnuim cu pozitia.. cineva se juca cu noi si ne facea sa stam acolo fara sa ne plictisim… usor – usor, pusul pe olita incepea sa coincida cu programul de pipi… si asa ajungeam sa prestam ce trebuia Dupa ce ajunsesem sa facem la olita in timpul zilei, a urmat trainingul de noapte… ne trezeau cam […]
Scutecim?
Cu putin noroc si cu ajutorul postei (ca m-am zagarcit si nu am dat bani pe curier rapid) in doua-trei saptamani voi vedea si eu de la Maria ce vedeti si voi in poza alaturata. 😀 Mi-a trebuit un pic mai mult de un an sa ma hotarasc, dar iata ca am luat decizia: probam scutecele textile. 😀 Am cochetat cu ideea inca de pe vremea in care eram insarcinata, dar la acea vreme nu am stiut sa ma documentez suficient si am decis sa nu ma arunc cu capul inainte spre scutecele textile, deoarece aveam inca multe semne de intrebare carora nu le gasisem inca raspunsurile. Raspunsurile au sosit via Dana, si mai apoi via Cristina si via Maria Mirabela… dar deja incepusem diversificarea si m-a speriat gandul ca trebuie sa spal la mana scutece textile, pentru a nu ramane patate… M-am edificat si la acest capitol. Greu, ar […]
Prima zi fara tati
Chiar daca tati nu a pecat nicaieri, astazi Maria a bifat prima zi in care nu l-a vazut pe tati seara, intorcandu-se de la job. Credeam ca la varsta aceasta nu simt aceste lipsuri, dar lipsa aceasta a fost pentru ea o modificare in program – astazi nu a mai avut parte de partida de joaca de seara cu tati. Pitica a resimtit lipsa tatalui; a fost agitata, a plans, a fost suparata… timp de cateva ore cu greu am reusit sa ii intru in gratii. Am dus-o chiar si la bunici, in seranta ca o vor consola intr-un fel… de obicei „vizitele” la ei inseamna pentru ea partide de joaca pe care le adora… Astazi nu a vrut nici la bunici nici la strabunica, nici la mine… Il astepta pe tati. Nici macar sa manance nu a vrut…. Cu greu am reusit sa o consolez… Am incercat sa nu […]
Prescrierea medicamentelor la copii
Zilele acestea m-am confruntat si eu, precum multe alte mamici cu un medicament prescris Mariei dar pe al carui prospect scrie clar: „a nu se administra copiilor” sub doi ani. Culmea este, ca nu a fost vorba de nici un diagnostic pus gresit, ba chiar medicamentul i-a fost prescris de doi medici (care au consultat-o la o luna distanta, pentru afectiuni diferite). In cazul nostru este vorba de Peritol-ul de care am fugit atunci cand ni l-a recomandat neuroloaga, dar la care am ajuns in urma unei alergii alimentare cu care s-a pricopsit pitica de la ce i-a mai scapat unul sau altul in perioada sarbatorilor, zic eu… doctorita crede totusi ca e posibil sa i se traga si de la „pasiunea” ei pentru galuste, care sunt preparate cu ou intreg (nu doar cu galbenus cum este permis unui copil de varsta ei). Unica diferenta intre cei doi medici, a […]
Cum am avut caldura cand nu am avut gaze…
Casa in care locuim a „crescut” pe langa casa in care am copilarit – casa bunicilor mei. A fost o extindere cu etajare si mansardare. Cum gaze in cartier nu au aparut decat dupa revolutie, casa a fost incaliza cu sobe cu lemne, iar apoi cu gaz. La vremea la care tata s-a apucat de constructie, bunica mea a insistat sa pastram o soba, macar una – in camera ei. Pana ieri nu i-am vazut utilitatea, ba chiar o bodoganeam pe bunica pentru insistenta ei de a pastra ceva inutil. Dar inutilul a devenit tare util atunci cand am avut gazele oprite de la 7 la 14. 🙂 La gerul de ieri am fi tinut-o pe Maria infofolita in casa, caci un simplu calorifer electric nu ar fi facut fata. Si asftel dupa aproape douazeci de ani, am avut ocazia sa reaud lemne trosnid in soba care dogorea si incalzea astfel 3 din cele cinci […]