Cum ne pregatim pentru alaptare…
…Noi. Stiu ca sunt multe mame care ar spune ca alaptarea este un lucru natural, care se intampla firesc si ca nu este nevoie de absolut nici o pregatire prealabila. Nasti, pui copilul la san si totul decurge de la sine. Pentru reusita, tot ceea ce trebuie sa faca proaspata mama este sa alapteze la cerere si totul va fi bine… Suna feeric, nu? Ei, bine nu toate povestile legate de alaptare sunt asa feerice…. Am mai povestit despre insuccesul meu de a o alapta pe Maria – chinul (pentru ea ca murea de foame si pentru mine ca eram cu nervii la pamant) a durat numai 2 saptamani. De data aceasta, am hotarat sa obtinem ajutor, iar infiintarea La Leche League in Romania, m-a bucurat enorm. M-am si inscris la doua dintre intalniri, insa nu am ajuns decat la una – intalnirea lunii Martie. „Arta alaptarii” – dar eu […]
Domnisoara Ulise
… am impresia ca e abia partea I… 🙁
o nara + un deget =
= o Marie nu tocmai manierata, dar tot frumoasa! 😉 Desi au trecut aproape trei saptamani de la „marea descoperire” legata de utilitatea degetului – iar ea nu da semne ca s-a plictisit inca de exploatarea acesteia- eu inca nu disper. Incerc pe cat posibil sa ii explic ca locul degetului nu este in nas, si ma amuz cand ma priveste uimita indesandu-si si mai adanc degetul in nara…. 😀 Sunt sigura ca o sa ii piara curand pofta de indesat degetul in nara (intotdeauna acelasi deget si aceeasi nara). Sunt prea increzatoare? P.S: modelul „secundar” este matusa din dotare a Mariei, care, sper, ca se va indura sa ii dea macar lui Ghita ceva gene de ochi albastrii. 😉 ; tot modelul secundar este „vinovat” si de nasul murdar de tort al Mariei. 😛
Transformari
Dupa nasterea Mariei, m-am obisnuit destul de greu cu gandul ca fata mea nu imi seamana deloc, ba din contra, parea ca este o copie de dimensiuni reduse a lui Sorin: Acum, dupa un an, ma uit si ma minunez de toate transformarile prin care a trecut, dar ma si infoi putin atunci cand mi se spune ca imi seamana: Nu visam la o mini-me, si nici gandul ca o sa am o mini copie a sotului meu nu este absolut deloc inspaimantator, dar atunci era un sentiment ciudat: in primul rand era separarea de burta si faptul ca trebuia sa o „impart” si cu restul lumii, la care se adaugau comentariile gen „Tu unde erai cand Sorin a facut-o pe fii-ta?”. Acum toate aceste ganduri par nebunesti insa, post-partum le simteam foarte „intens”. 😛 Stiu ca nu imi seamana perfect – acum o vad ca pe un mix perfect […]
23 de saptamani in 3
Ieri, in timpul unei discutii telefonice cu o mamica tare draga sufletului meu, am fost „mustruluita” ca nu public nimic despre momentele grele prin care trecem, ca familie cu un bebe mic si cu un alt bebe pe drum… 🙂 Nu stiu altii cum sunt, insa noua ne e greu. NU regretam decizia pe care am luat-o si suntem in continuare convinsi ca ne vom adapta rapid la noua viata in patru care ne asteapta, insa stim ca ne asteapta momente si mai putin frumoase/usoare. Oricum, este mai greu decat ne-am imaginat…. Cum au fost aceste prime 23 de saptamani?? Pai, grele si frumoase in acelasi timp. Mai grele dar si mai frumoase decat la prima sarcina. 🙂 Maria (1 an) – a trecut prin 9 episoade ale eruptiei dentare, cel de-al 9-lea fiind in plina desfasurare ( o maseluta), a invatat sa mearga si sa cotrobaie prin toate coltisoarele […]
Maria si vaccinarea la un an
22 Martie 2011 – Am plecat cu Maria, (relativ) dimineata, pentru a ne lua cadoul din partea medicului de familie: cele 2 vaccinuri care ar trebui facute la 1 an, in cazul nostru Pentaxim si Priorix…. doar ca nu ne-am ales decat cu Pentaximul. De ce? Deoarece Maria este suspecta ca ar fi alergica la ou, mai exact la albusul de ou, si dna. doctor, din precautie, a ales sa ii faca acum doar Pentaximul, urmand ca peste o luna sa ma trimita cu ea la Medlife sa ii fac IgE-ul pentru a se determina exact daca eruptiile cutanate de diverse intensitati ce au coincis cu administrarea alimentelor ce contineau si albus de ou au fost o pura intamplare sau nu. Asteptam sa treaca luna ca sa putem recolta sange sa ne elucidam in privinta alergiei. Am discutat deja cu dna. doctor sa ii facem un set complet de analize, […]
Si a trecut si primul an…
… totul s-a desfasurat cu o viteza ametitoare… Nu stiu cand a zburat timpul. Gagalicea de 2940g. si 50 de cm s-a transformat in domnisoara – Gulliver ce masoara 84 de cm si cantareste 11,3 kg… A fost un an minunat – primul an in care am fost parinti. Am crescut o data cu ea, si am invatat impreuna ce presupun rolurile pe care ni le-am asumat. O experienta minunata si infloritoare, pe care o vom continua pana la sfarsitul vietilor noastre. Am facut greseli, mai mult sau mai putin stupide, am ras de noile situatii ce ne invadau viata, am cunoscut disperarea si neputinta, nesomnul si am redescoperit impreuna micile placeri ale vietii. Fericirea chiar e in lucrurile marunte! 🙂 De un an, traim o noua viata – mai asumati, mai precauti dar si mult mai fericiti si mai uniti. Au fost zile in care atat eu cat si […]
Haine si sertare
Sigur nu a inventat Maria roata si nici nu este primul copil care a descoperit sertarele, dar aceasta mica descoperire a ei, merita consemnata. Cam asta face de trei – patru ori pe zi: Iar eu, tot de atatea ori, le strang. 😀
Premiera de Marie umblatoare
Deoarece Sambata am lipsit si Maria a ramas in grija bunicii mele, pitica nu a reusit sa se bucure foarte mult de vremea frumoasa. In consecinta am decis sa ne scoatem Duminica „parleala”. Am iesit din casa la ora 14.30 si am revenit la 18.00 ( cu o pauza de cca. 20 minute pentru hranit si schimbat pitica). Premiera consta in faptul ca am iesit cu ea de mana. 🙂 🙂 🙂 Fara carucior, fara Manduca. 😀 Piticoata a misunat in continuu si nu dadea semne de oboseala … probabil ca o fi facut si febra musculara… 😀 La 21.15 a picat franta si de atunci doarme neintoarsa. … pana acum adormea in jur de 22.30 – 23.00. Adio bebelusie!!