mai multe imagini gasiti aici: http://www.facebook.com/pages/punctfotoro/133330733411927
Ea e! Iar cojocareii sunt beneficiarii serviciilor de babay-sitting pe care bunica lor le presteaza. Cu dragoste.
E drept ca inca avem multe puncte de vedere legate cresterea si ingrijirea copiilor total diferite, dar le depasim noi cumva. Important este ca ii iubeste … desi a iubi e putin spus.
Piticii mei, deocamdata, sunt bucuria intregii familii. Nici nu s-ar putea altfel. Sunt singurii mini-omuleti din familie. Si cum bine spunea Andreea, It takes a village to raise a child. Si cu doi e la fel!
Suntem fericiti sa avem o asemenea familie! … dar si asemenea prieteni… ca si ei ne ajuta enorm ori de cate ori ne reunim si suntem insotiti de copii.
Eu am crescut la bunici. Tot in Bucuresti, dar la ceva distanta de casa parintilor. Pentru ca asa mi-am dorit eu. Bunicii lucrau inca. Copiii mei au sansa sa se bucure de o bunica cu norma intreaga, care a ales sa se pensioneze pentru a sta cu ei.
11 comentarii
Sunteti foarte norocosi! Super tare bunica!:)
@cristina, 🙂 multumim!
Bravooo bunicii! Si eu am stat cu bunicii, parintii mei au stat impreuna cu parintii tatalui si ii iubesc foarte mult. Zilele astea sunt pe cale sa imi pierd bunica si imi revin in cap atatea amintiri cu ea si doare…Asa ca…sa va bucurati cojocarei mititei de bunica mult timp de acum inainte si sa aveti parte numai de evenimente frumoase. Cat despre dragoste, mama mea mereu spune ca simte pentru nepoti o dragoste foarte puternica, total diferita de cea pentru copii.
@Steli, regret vestile despre bunica ta… 🙁
Sa va dea Dumnezeu putere sa treceti cu bine peste aceasta incercare.
Te imbratisez.
@g.cojocaru, Multumesc mult de tot.
bravo, bunicii! foarte fain caruciorul. si foarte frumoasa sedinta foto din parc. like, like.
@Camelia, pacat ca a fost brusc intrerupta de ploaie. 🙂 .. nu a durat mult dar batea vantul tare si a trebuit sa fugim repede spre casa.
auzi, de ce eu am mereu trompa aia uricioasa la tine pe blog? :)))))
@Monis, 🙂 🙂 🙂 Nu stiu. Trebuie sa il intreb pe Gravatar, care le atribuie in mod automat. 🙂
Ce poze frumoase! si ce copii frumosi :). Vladimir aduce foarte mult cu tine. In ce parc mergeti de obicei? (cred ca ai mai spus dar nu mai sunt sigura; pozele imi par a fi facute in Bazilescu, desi locurile alea de joaca sunt identice cam in toate parcurile).
@Monis, Bazilescu e! Ne e cel mai aproape – ajungem in 5 minute, pe jos. 🙂