Imi venea sa zic fericire, dar poate nu e fericire decat in rare momente; cel mai des e bine. E tare bine!
E bine sa poti sa lasi grijile cotidiene la o parte si sa savurezi cateva ore de bine! O barfa la cafea, o simpla plimbare prin parc sau pe strazile vechi ale orasului sau chiar si o banala programare la manichiura! E bine! .. dar pare greu. Sunt zilele in care trebuie sa ii duci la inot, apoi cele in care ies in parc, sau cele in care trebuie sa ajunga la diverse ateliere sau petreceri ale micilor lor prieteni. Sunt un soi de sofer personal pentru copiii mei. Noi functionam in mare parte pe principiul „Tata munceste, mama cheltuieste”.. si pentru ca tata munceste (mult) mie imi este tare greu sa gasesc timp pentru „ me-time”. Am totusi noroc de barbat intelegator si iubitor, care face mari eforturi pentru a-mi oferi „me-time”-ul atat de necesar.
Saptamana trecuta, am avut noroc nu doar de sot intelegator ci am profitat din plin de ai altora! 😀 Si, ahh, cat de bine a fost! Am iesit cu Bogdana la o cafea in timp ce micutii nostri au ramas in grija lui Chinezu si a lui Radu. La ceas de seara. Am pus fata in fata 4 copii energici si aflati la ora gustarii de seara si 2 barbati curajosi si.. am plecat! 🙂
Ceea ce ne doream a fi un ceai servit in tihna, s-a transformat intr-un eveniment pe care l-am crash-uit cu brio. Am intrat in ceainarie, am dat „buna seara” ca doar suntem civilizate, ne-am asezat la masa, am comandat, ne-am bucurat de atmosfera minunata din gradina locatiei si … am inceput sa vedem cum gradina ceainariei se tot umple, am vazut si instrumente ce isi asteptau manuitorii si ne-am cam dat seama ca nu am nimerit bine. D: Era un eveniment privat! 😀 Nah, ca asa ne trebuie daca nu suntem prea des iesite din casa! Am plecat rusinate, cerand sa achitam consumatia facuta.. dar ne-am ales cu cate un ceai din partea casei. Ne-am retras la un local dragut din zona Cotroceni.. asta dupa ce am honarit fara griji pe stradutele acelea; cu Bogdana pe post de ghid. Am trancnit cu orele.. ocazie cu care am descoperit ca reusim sa tocam si subiecte nelegate de copii.
Nici nu stiu cand a trecut timpul…. cei mici s-au bucurat sa ma revada si nu prea. Ei s-au distrat de minune alaturi de bonele lor de ocazie si cu greu i-am luat de acolo. Si mai cu greu am reusit sa aflu de la ei ce au facut … noroc cu pozele ca asa am reusit sa deduc multe. Si mai-mai ca m-a cuprins invidia. 😉
Eu trebuie sa alerg cu mancarea dupa ei – baietii au avut curajul nebun de a ii lasa pe cei mici sa isi prepare singuri gustarile din ingredientele pregatite minutios de Bogdana: legume, masline, pui, chiar si fructe si niscaiva cascaval felii. Dintr-ala de care v-am povestit eu cum se fabrica: Hochland. 😉
Nu e greu de imaginat ca vedeta serii a fost cascavalul felii. Rulate, turnulete, decupate in forme de animale, faramitate sau intregi si perfect intinse, feliile au fost cele mai apreciate de cei mici. Au fost chiar si plimbate cu macaraua. 😀
Cu aliati de nedejde, baietii nu prea aveau cum sa dea gres, mai ales ca bucataria si-a mai extins limitele si spre camera de joaca, iar celor mici li s-a dat ocazia de a isi prepara singuri gustarea.. iar supraveghetorii lor au aflat, pe papilele lor, ce gust are imaginatia micutilor. 🙂 Rau nu avea cum sa fie. Ingredientele erau toate santoase (atent selectionate de Bogdana, doar).. surpriza a stat in imaginatia de care au dat dovada cei mici atunci cand au asociat cascavalul cu celelalte ingrediente. Papilele tuturor au scapat nevatamate!
Hochland Cascaval Felii (asezonat cu legume sanatoase) + tatic/i neinfica/ti = ore linistite pentru mame!
Imi pare tare bine ca am acceptat provocarea Hochland… asa am inteles ca ora gustarii poate fi fun, ca cei mici iubesc sa fie lasati sa se implice (asta o stiam, dar nu constientizam exact dimensiunea), ca, daca exista putina organizare prealabila (gen ingrediente taiate) si o cutie de cascaval felii pot crea foarte usor un moment special pentru cei mici. Nu stiu de ce nu am incercat asta pana acum. Totul e simplu.. dar recunosc ca nici macar nu mi-a dat prin cap sa depasesc bariera traditionala a momentului gustarii: adultul prepara, iar lor li se ofera produsul finit. A fost nevoie sa raspund unei provocari pentru a afla cat de simpla poate fi viata… si cum ego-urile celor mici pot fi insufletite doar de simpla idee ca EI au taiat. Brusc nu am mai avut in fata niste copilasi ci niste oameni ce au facut un lucru incredibil si inimaginabil. .. si au taiat doar cu forme… 😀
Cine ghiceste ce am facut eu in ziua urmatoare?? Si cine ghiceste ce nu imi mai lipseste mie de atunci? 🙂 Ai mei cand fac pasiuni, apai le fac! 😉
Cred ca pot numara pe degetele de la o mana datile in care sotul meu a ramas singur (fara mama sau bunica mea pe post de ajutoare) cu cei mici. Acum, ca am aflat reteta succesului, am prins curaj si voi pleca mai des. 😉 Si el a acceptat! 🙂
Curaj, incercati asta la voi acasa! 😉
… se zice ca adevarul este intotdeauna la mijloc.. dar suntem oameni si avem perceptii diferite; in cazul acesta am avut surpriza sa aflu ca nu sunt chiar atat de diferite, cel putin nu in punctele esentiale. 😉 Asta zice Bogdana despre acelasi lucru de care zic si eu.