Sunt mereu in criza de timp, mereu obosita, mereu fara timp de mine, din ce in ce mai epuizata si fara ches de nimic. In putinele momente pe care le am pentru mine, prefer sa zac. Nu am energie sa fac mai mult.
Pe acest fond, am amanat mersul la sala… ori de cate ori imi puneam in gand sa merg la sala, de tot atatea ori gaseam motive reale sau nu pentru care nu puteam merge… Pana saptamana trecuta, cand am facut un antrenament SF…. Desi antrenamentul a fost Joi si a durat doar ~20 de minute, inca mai am febra musculara; peste tot.
Psihic functioneaza! 🙂 Incep sa am un tonus bun. Abia astept sa ziua de Sambata, cand am programate cel de-al doilea antrenament, dar primul din abonament.
Sambata, ma masor, ma cantaresc … Recunosc ca am inima usor stransa. Nu m-am mai suit pe un cantar de mai bine de jumatate de an… iar masuratori nici nu mai stiu cand am facut ultima data.
Va fi un exercitiu de sinceritate. Greu daca privesc cu mult in urma (la vremurile in care cantaream 57 de kilograme) dar usor daca privesc in urma cu 3 ani si jumatate (dupa nasterea Mariei, cand cantaream 97 de kilograme) .
Oricum .. sunt departe de targetul meu.. dar si de punctul din care am plecat spre target. 🙂 Anul acesta, desi cu multe kilograme peste cate imi doresc, nu m-am visat araboaica pe plaja. 😀 Ba chiar, m-am simtit bine in pielea mea. Nu foarte bine, dar nu am fost complexata. Ceea ce e de bine.
So… Sambata e ziua cea mare! 🙂 Cred ca imi e frica sa aflu realitatea. … frica pentru ca voi realiza ca sunt tare departe de targetul meu..
Oricum sunt increzatoare… 2014 is THE year! Anul in care voi face pace cu mine. 😉 .. pana atunci, lupt!
Voi cum stati cu „zen-ul” dintre corp si minte? …. si, va rog eu, silfidelor care imi sunteti dragi foc: NU va plangeti de kilograme in plus. 🙂 Ma bagati in depresie. 😉
5 comentarii
Uite un costum pe care l-au ratat cei care au făcut Star Trek 😉
Doamnă, lăsând gluma, îţi urez BAFTĂ! Cât despre silfidele de care aminteşti, am şi eu câteva în preajmă şi dau cu ele de toţi pereţii, cu drag, normal, când se plâng că sunt grase, dar le numeri coastele din priviri. Pupăm Cojocarii!
aaaaaaaaaa!!!! ai reusit! 🙂 Merci . Te pup
daaaaaaaaaaa, mama lor de comentarii. Acu’ scriu de acasă, dar cd scriu de la job nu vrea!
o fi serverul vostru de vina..